Actualizat: August 2026 Surse legale: Codul Familiei nr. 1316-XIV din 26.10.2000 (art. 20-29, 35-38)
Au cumpărat apartamentul împreună, acum patru ani, dar actele sunt scrise doar pe numele lui — așa a fost mai simplu la vremea aceea, cu creditul luat pe salariul lui. Acum divorțează, iar ea aude de la o prietenă: „Dacă nu e pe numele tău, n-ai niciun drept.” E genul de frază care sperie — și care e complet greșită.
Divorțul e suficient de greu fără să te mai lupți și cu incertitudinea legală despre casa în care ai locuit. Vestea bună: legea moldovenească e destul de clară pe acest subiect, chiar dacă puțini o cunosc înainte să aibă nevoie de ea. Iată exact cum funcționează, cu articolele exacte din Codul Familiei.
Regula de bază: pe numele cui e scris apartamentul nu contează
Conform art. 20 din Codul Familiei, bunurile dobândite de soți în timpul căsătoriei le aparțin amândurora, cu drept de proprietate în devălmășie — indiferent din venitul cui au fost cumpărate și indiferent pe numele cui sunt înregistrate sau depuse (art. 20 alin. (3)).
Dreptul la proprietatea comună se extinde și asupra soțului care nu a avut venit propriu, dacă a fost ocupat cu gospodăria casnică, cu educația copiilor sau din alte motive temeinice (art. 20 alin. (4)). Faptul că n-ai plătit direct rata sau avansul nu te lasă fără nimic.
Practic, dacă apartamentul a fost cumpărat, construit sau achitat prin credit în timpul căsătoriei — chiar dacă actul de proprietate, contractul de credit sau extrasul RBI poartă doar numele unui soț — el rămâne, din punct de vedere legal, bun comun al amândurora.
Ce NU se împarte — proprietatea personală
Nu tot ce ține de locuință intră automat la comun. Conform art. 22, rămân proprietate personală a fiecărui soț:
- Imobilul pe care unul dintre soți îl deținea înainte de căsătorie
- Imobilul primit prin moștenire, în timpul căsătoriei, de către un singur soț
- Imobilul primit în dar (donație) de către un singur soț, chiar dacă donația a avut loc în timpul căsătoriei
Aceste bunuri rămân ale soțului care le deține, iar la divorț nu intră la partaj.
Zona gri: când o casă „personală” devine, parțial, comună
Aici apar cele mai multe conflicte reale. Conform art. 23, un bun care aparținea personal unui soț poate fi recunoscut de instanță drept proprietate comună dacă, în timpul căsătoriei, valoarea lui a crescut semnificativ din banii sau munca ambilor soți — de exemplu printr-o reparație capitală, reconstrucție sau reamenajare.
Un bărbat moștenește de la părinți o casă veche, într-o stare avansată de degradare, cu doi ani înainte de căsătorie. În timpul căsătoriei, cei doi soți investesc împreună 300.000 MDL într-o renovare completă — acoperiș nou, izolație, instalații. Deși casa a fost inițial proprietate personală prin moștenire, instanța poate recunoaște-o ca proprietate comună, tocmai pentru că valoarea ei a crescut simțitor din contul mijloacelor comune.
De ce nu poți vinde apartamentul comun fără acordul celuilalt
Pentru majoritatea bunurilor comune, legea prezumă acordul celuilalt soț când unul dintre ei încheie o tranzacție (art. 21 alin. (2)). Pentru imobile, regula e mai strictă — și mai protectoare. Conform art. 21 alin. (5):
„Unul dintre soți nu poate, fără consimțământul expres al celuilalt, să rezilieze contractul de închiriere a spațiului de locuit, să înstrăineze casa sau apartamentul ori să limiteze prin acte juridice dreptul la locuință al celuilalt soț.”
Cu alte cuvinte: chiar dacă actele sunt doar pe numele unui soț, acela nu poate vinde legal locuința comună fără acordul expres (nu prezumat) al celuilalt. Dacă o vinde oricum, tranzacția poate fi atacată în instanță.
Cum se împarte efectiv — cote egale, cu excepții
Conform art. 26 alin. (1), la împărțirea proprietății comune, cotele soților sunt considerate egale — 50/50 — dacă nu există un contract matrimonial care să prevadă altfel.
Instanța poate însă diferenția cotele, ținând cont de interesele unuia dintre soți și/sau ale copiilor minori (art. 26 alin. (2)). Practic, dacă apartamentul rămâne pentru părintele cu care locuiesc copiii, celălalt poate primi o cotă mai mică din imobil, compensată altfel — sau instanța poate atribui întregul apartament unui soț, cu obligația de a plăti celuilalt o compensație bănească pentru diferență (art. 25 alin. (4)).
Datoriile comune — inclusiv rata la un credit ipotecar contractat în timpul căsătoriei — se împart între soți proporțional cotelor-părți stabilite (art. 26 alin. (3)). Nu poți lua apartamentul și lăsa creditul integral pe celălalt.
Termenul care prinde mulți pe picior greșit: 3 ani
Conform art. 25 alin. (8), pentru împărțirea bunurilor comune ale soților a căror căsătorie a fost desfăcută, se stabilește un termen de prescripție de 3 ani. Mulți foști soți amână discuția despre partaj ani de zile, din comoditate sau ca să evite conflictul — și riscă să piardă dreptul de a mai cere partajul pe cale judecătorească.
Dacă bunurile comune au fost deja împărțite în timpul căsătoriei (prin acord sau hotărâre), ele devin proprietate personală a fiecăruia — iar tot ce se dobândește ulterior de fiecare soț, separat, rămâne proprietate comună doar dacă nu s-a produs deja despărțirea (art. 25 alin. (7)).
Cum te protejezi înainte — contractul matrimonial
Dacă vrei o regulă diferită de împărțirea automată pe din două, soluția legală e contractul matrimonial (art. 27-29) — poate fi încheiat înainte de căsătorie sau oricând în timpul ei, dar doar în formă scrisă, autentificată notarial (fără această formă, e nul).
- Poate stabili că tot ce dobândește fiecare soț în timpul căsătoriei rămâne proprietatea personală a celui care l-a dobândit
- Poate stabili ce bunuri revin fiecăruia în caz de partaj, inclusiv penalități patrimoniale pentru soțul vinovat de desfacerea căsătoriei
- Nu are efect retroactiv — dacă îl semnezi în timpul căsătoriei, bunurile deja dobândite până atunci rămân sub regimul legal obișnuit (comune)
Cum se face divorțul — pe scurt
| Situație | Unde se desface căsătoria |
|---|---|
| Acord comun, fără copii minori comuni, fără litigiu pe partaj | Oficiul de stare civilă (1 lună de la depunerea cererii) |
| Există copii minori comuni, sau lipsă de acord la divorț | Instanța de judecată |
| Apar litigii despre partaj, întreținerea copiilor sau a soțului inapt de muncă | Instanța de judecată, chiar dacă divorțul inițial a fost administrativ |
Dacă ajungeți la instanță, soții pot prezenta un acord comun privind împărțirea bunurilor și pensia de întreținere — instanța îl validează dacă nu lezează drepturile copiilor minori sau ale unui soț. Fără acord, instanța decide ea însăși împărțirea, la cererea oricăruia dintre soți (art. 38).
Ce faci concret, dacă ai un apartament comun și divorțezi
- Nu semna nimic sub presiune — inclusiv o „înțelegere verbală” despre cine rămâne în casă. Fără acord scris autentificat sau hotărâre judecătorească, nu ai nicio garanție
- Verifică extrasul RBI — află exact cum e înregistrat imobilul, dar ține minte că înregistrarea nu decide singură cine e proprietar real
- Documentează contribuțiile — dacă unul dintre voi a adus bani proprii semnificativi (moștenire, vânzarea unui bun personal) folosiți la achiziție sau renovare, păstrează dovezile
- Nu amâna partajul peste 3 ani de la desfacerea căsătoriei
- Nu accepta să fii scos(ă) din locuință fără acordul tău expres, dacă apartamentul e bun comun — legea te protejează explicit la acest capitol
- Consultă un avocat de familie înainte să semnezi orice acord de partaj, mai ales dacă există un credit ipotecar activ sau copii minori
Informațiile prezentate au scop informativ și nu constituie consultanță juridică. Fiecare divorț și fiecare partaj au particularități — recomandăm consultarea unui avocat specializat în dreptul familiei pentru situația ta specifică.
Surse: Codul Familiei nr. 1316-XIV din 26.10.2000 (art. 20-29 — regimul bunurilor soților; art. 35-38 — modalitatea de desfacere a căsătoriei)